Gata cu exportul IQ-ului din FAC?

Dupa ce am acceptat invitatia membrilor echipei Stagii pe Bune de a scrie un scurt articol, am inceput sa ma intreb daca era cea mai inteleapta decizie. In primul rand, departarea chiar si numai pentru un an de ceea ce se intampla in industria IT din Romania si in FAC ar putea insemna ca opiniile mele sunt deja depasite. Unele lucruri insa nu se schimba niciodata, si pe de alta parte, distanta iti ofera oportunitatea de a pune lucrurile in perspectiva.

In ciuda scepticismului pe care l-am aratat initial in legatura cu initiativa stagiilor, sunt bucuros ca a luat avant. Si spun asta nu numai pentru ca ajuta studentii, ci pentru ca semnaleaza un lucru mult mai important: companiile IT din Romania au inceput sa iasa din carapace. Cu alte cuvinte, au inceput sa se gandeasca dincolo de supravietuirea pe urmatorul an fiscal si ceva mai mult la planuri de viitor. Dupa ani de experienta cu tipul vechi de mentalitate si cu analfabetismul IT in industria romaneasca (da, da, si eu am lucrat multi ani in industrie), puteti intelege de ce sunt sceptic. Si ca atare ma intreb: e suficient pentru a tine oamenii destepti in Romania?

Puteti sa ma credeti sau nu, faptul ca lucrurile par sa mearga ceva mai bine in IT-ul romanesc se vede de aici: mult mai putin studenti sau profesionisti romani ajung peste ocean. Ba chiar comunitatea romaneasca din zona in care ma aflu scade in aceasta perioada, mai multi oameni de stiinta romani se intorc in Europa. Dar nu va ingrijoriati, va exista intotdeauna export de IQ dinspre Europa (chiar cea de vest) peste ocean. Motiv: companiile de aici gandesc pe intervale mult mai mari decat cele din Europa, exista giganti ca IBM, Microsoft, etc. care investesc sume astronomice in cercetare.

Fara sa poata realiza acest lucru, Stagii pe Bune ajuta si la diminuarea tensiunii intre studenti si profesori. Cand spun tensiune, ma refer la acea dezaprobare tacuta din partea profesorilor pentru studentii care lucreaza, tacuta pentru ca isi dau seama ca este adeseori o necesitate. Spunand lucrurile pe nume insa, cei care neglijeaza scoala pentru o slujba mediocra la o firma oarecare au o vedere si mai limitata decat firmele care ii angajeaza. Semnal de trezire: FAC, cu toate pacate ei (si sunt multe!), este o scoala de stiinta calculatoarelor calitativ mai buna decat o mare majoritate a scolilor din SUA (dar practic inexistenta la nivel doctoral, motiv pentru care acest autor scrie de la distanta) - si nici nu platiti 30.000 $ pe an ca sa-i urmati cursurile.

Planurile pentru propria cariera ar trebui sa fie principala sursa de decizie a tinerilor care se angajeaza pentru prima data. Cu toate acestea, companiile nu pot arata candidatilor exemple de cariere de success pentru ca pur si simplu nu exista de suficient timp pentru a avea multe astfel de exemple. Nici scoala nu ofera o consiliere reala in privinta carierei, desi aceasta este una din menirile ei prinicipale. Atunci cand consideri toate aceste aspecte, e usor sa le lasi in urma si sa te indepti spre taramuri mai primitoare. Exportul de IQ nu va dispare, desi probabil o situatie mai buna a Romaniei in lume il va aduce undeva la nivel european. Si poate mai important, spre deosebire de ceea ce s-a intamplat in India, foarte putini oameni de stiinta romani de aici au o intentie serioasa sa revina in tara. Dar acum ca scoala si industria comunica in cele din urma, acest autor incepe a spera.