Stagii inainte de "Stagii pe Bune"

Probabil ca secolul in care ne aflam chiar este secolul vitezei, sau mai bine zis, al lucrurilor facute in viteza. Am sentimentul ca goana carieristica este la mare cautare in Romania zilelor noastre si ca studentii se grabesc sa intre pe piata muncii cat mai repede posibil. Am remarcat cu destula tristete si faptul ca, incetul cu incetul, se institutionalizeaza o atitudine pozitiva cu privire la programul de lucru prelungit, munca in exces si in general sentimentul ca toate deadline-urile sunt ieri.

 Dar nu despre asta as fi vrut sa scriu, ci despre primele contacte cu mediul profesional pe care le-am avut in timpul facultatii, deoarece, sincer sa fiu, sunt mai degraba adeptul lucrurilor facute incet si bine. Prima experienta a fost chiar in facultatea in care am invatat, mai precis A+C, si a constat intr-o bursa (ca si remuneratie) in cadrul unui proiect ce isi dorea simularea comportamentului circuitelor electronice la frecvente inalte. Practic am vazut un anunt postat la avizier prin care se cautau persoane cu experienta in programare C si Matlab. Ca si parere personala, as putea spune ca cele trei luni cat am lucrat la acest proiect, au fost un castig, macar si numai din perspectiva faptului ca am facut ceea ce ma pasiona foarte mult in acea perioada, si anume Matlab-ul.

 Dupa terminarea acestui proiect din cadrul facultatii, datorita faptului ca toata povestea se intampla in primavara anului 2003 si cum eram spre sfarsitul anului IV, am zis ca e momentul sa incerc sa-mi gasesc ceva de lucru pe perioada verii. Planul era obtinerea unui internship/stagiu intr-o companie din Romania. Pot sa va spun ca planul de acasa in mod sigur nu s-a potrivit cu cel din targ. Dupa o vanatoare acerba pe site-urile de profil pt anunturi de stagii sau alte job-uri “studentesti”, am aplicat la aproximativ 10 pozitii. Va pot spune ca nu a fost deloc usor sa identific ofertele chiar si indepartat asemanatoare cu un stagiu. Mi-as fi dorit sa existe un program asemanator cu “Stagii pe bune”, in masura in care ar fi ajutat pe de o parte companiile, incurajandu-le sa primeasca mai multi stagiari, si studentii, care ar fi putut gasi o oferta intr-un cadru profesionist si organizat. Intamplator, accesand si site-urile unor institutii europene, am dat si de o pozitie de intern la BERD (Banca Europeana pt Reconstructie si Dezvoltare). Ca sa nu lungesc prea mult povestea, va pot spune ca nu am fost contactat de absolut nici o companie romaneasca, nici macar pt a mi se spune ca sunt mult sub ceea ce ei isi doreau. Dezamagitor! Cu toate acestea, cei de la BERD nu numai ca m-au contactat, dar discutiile s-au finalizat cu o oferta de stagiu de 4 luni, pe timpul verii, la sediul central BERD din Londra. Castigurile acestei experiente au fost pe mai multe planuri. In primul rand, pot spune ca mi-am perfectionat limba engleza incredibil de mult pe parcursul acestor 4 luni. Si, in paranteza fie spus, nu am inteles niciodata de ce se insista intr-o facultate ca A+C pe unele cursuri complet rupte de realitatea pietei de munca, si se renunta complet la unele competente de baza, cum ar fi limbile straine. Pe de alta parte, experienta culturala a fost covarsitoare. Nu in ultimul rand, munca planificata si viziunea pe termen lung au fost alte abordari oarescum straine de tehnicile de project management romanesc.

 In anii care au urmat, am mai obtinut un traineeship de 4 luni in Luxemburg, la Banca Europeana de Investitii, in departamentul de IT. Detaliile tehnice poate sunt mai putin relevante, dar experienta de munca intr-un astfel de mediu este nepretuita. Sa inveti ce inseamna un proiect si cum anume evolueaza intr-un mediu profesional, sa cunosti oameni excelenti din punct de vedere tehnic, si sa ai de-a face cu o abordare detasata si relaxata a muncii de zi cu zi sunt lucruri pe care putine companii romanesti le pot oferi.

 Ca o concluzie, ce as vrea sa subliniez este importanta calitatii fata de cantitate si de asemenea, numarul de oportunitati care exista pe piata, si care pot fi folosite. Este mult mai important sa intelegi modalitatea de lucru intr-un mediu profesional, bazat pe proceduri si procese, fata de o abordare tipic romaneasca cu accentul pus pe munca la kilogram.

 Programul “Stagii pe bune” este probabil lucrul care mie personal mi-a lipsit cel mai mult pe durata facultatii. Un liant intre mediul academic si mediul profesional, o ocazie de a vedea ce se cere si de a invata primele notiuni de munca intr-un cadru profesional. Este o oportunitate unica de a renunta la asa-zisa practica intr-o firma mica si obscura, doar pentru a avea o foaie semnata la sfarsitul verii. Nici un sportiv de performanta nu e un adevarat sportiv daca nu participa la competitii. Si, vrand nevrand, piata fortei de munca este o mare competitie, iar o mana de ajutor pentru a patrunde in acest domeniu este intotdeauna nepretuita, si cu siguranta nu trebuie ratata.