Cum mi-am ales meseria?

Ce vrei să te faci când o să fi mare? Cred că am auzit întrebarea asta de zeci de ori dealungul timpului. Când eram mic voiam să mă fac astronaut, apoi când m-am făcut mai mare voiam să mă fac şofer de TIR. Mai apoi am vrut să mă fac matematician (deh, îmi placeau ştiintele exacte) şi bineinţeles cântareţ şi fotbalist. Cu toate astea anii au trecut şi pasiunea pentru ştiinţele exacte m-a împins către un liceu teoretic cu profil Mate-Fizică (LMV) şi mai apoi către Facultatea de Automatică şi Calculatoare.

 
Primii doi ani am fost destul de dezamăgit, am fost îndopat cu matematici superioare şi tot felul de fizici, dar am trecut prin ei şi cu chiu cu vai în anul 3 am început să mă gândesc cu adevarat la ceea ce vreau să fac. Zis şi făcut, am decis ca vreau o carieră academică. Am început diverse colaborari cu diverşi profesori, diverse proiecte. Am început să ma preocup ceva mai mult de şcoală (a se citi de note + cunostinţe + colaborari). Pe lânga asta am încercat un business (evident ce era la moda atunci, de facut site-uri) dar nici asta nu a avut o finalitate bine definită. Încet încet, facultatea a trecut şi am ajuns la lucrarea de diplomă. Am avut norocul să îmi fac lucrarea de diploma în Singapore (printr-o colaborare cu Universitatea Politehnică Bucureşti). A fost o experienţă extraordinar de utilă, am învăţat în 6 luni cât nu am învaţat în 5 ani de facultate, nu însă din punctul de vedere al cunoştinţelor cât al experienţei unui mediu academic. Ajuns înapoi în ţară plin de energii am continuat ca asistent la facultatea mea dragă, Automatica. Părea ca totul curgea spre o direcţie destul de clară. Urma să mă apuc de un doctorat, probabil că în câţiva ani urma sa ajung să predeau şi vreun curs, sa public articole, etc... Calea părea destul de clară. Totuşi a fost ceva care parcă m-a trezit la realitate.

Era un curs la master (la aceeaşi Facultate de Automatica din UPB), nu mai ştiu cum se numeşte, nu mai ştiu cine îl ţinea. Era un tip destul de tânăr care povestea ceva despre „Software development” cu ceva exemple din viaţa reală a unui produs software (aşa de rău imi pare ca nu mai imi aduc aminte despre ce a povestit tipul ala, si cine era, de la ce firma era, pentru ca tare mult m-a impresinat la momentul respectiv). În momentul ala parcă s-a trezit ceva în mine. Am realizat ca există şi altceva decât facultatea, că există şi ceva care se cheamă lumea reală, lumea unde se produce ceva concret, unde trebuie să produci ceva pentru a fi plătit (a nu se întelege prin asta ca minimizez importanta facultatii şi a oamenilor din ea. Oamenii din domeniul academic sunt niste oameni deosebiţi care fac o muncă extraordinară, doar că eu nu prea mă potrivesc in acest mediu).

În două luni de zile deja mă angajasem la Freescale, deci facusem pasul spre „industrie” . Ce am descoperit a fost o jungla pentru mine. Era alta lume, un univers nou. Încet încet realizam cât de puţin stiu din punct de vedere practic(cunoştinţele din facultate – în mare parte pur teoretice) şi cat de multe pot învăţa. Pe măsură ce trecea timpul am început să fac conexiuni între teoria învăţată în facultate şi munca de zi cu zi. Am realizat că anumite materii din faculate pe care le-am neglijat într-o oarecare măsură (cum ar fi ASDN sau Calculatoare Numerice (cu Adrian Petrescu)) pot fi folosite cu succes in munca de zi cu zi.

De-a lungul celor 3 ani şi ceva de când lucrez la Freescale pot zice că am învaţat continuu câte ceva nou. E o senzaţie minunată când în practică realizezi sau aplici chestiile teoretice pe care le-ai învăţat în facultate. Pot să zic că am acumulat cunoştinte in mod exponenţial. E extraordinar de interesant să lucrezi cu oameni de toate vârstele, din toate colţurile lumii, fiecare cu mentalitatea lui, fiecare cu stilul lui si cu educaţia lui. În plus e acea satisfacţie deosebită când produci ceva. Munca ta urmează să folosească cuiva. E o diferentă majoră faţă de temele de la facultate, pe care atunci cand le terminai simţeai doar o uşurare că ai scăpat, nu aveai satisfacţia de a şti că ceea ce ai muncit urmează să fie util cuiva. Un alt lucru care îmi place la nebunie este faptul că vârsta nu prea contează. Senioritatea e data de experienţa practică, de cunoştinţe şi nu de anul naşterii.

Ce as face dacă aş mai intepe incă odată? În mod cert aş alege aceeaşi facultate. Aş ştii mult mai bine caror materii şi caror profesori să le acord toata atenţia. Sunt anumite cunoştinţe de bază care se dobândesc în timpul facultăţii fără de care munca îţi poate deveni o povară.  Un alt lucru pe care l-aş face ar fi să profit de stagiile pe care le oferă diverse firme. În mod cert aş incerca mai multe, nu la o singură firmă, pentru a avea o privire cât mai de ansamblu şi pentru a şti exact ceea ce vreau să fac atunci cand termin.

Pot să zic că un stagiu este o oportunitate deosebită pentru a descoperi dacă eşti făcut  pentru o carieră în industrie. Poţi să vezi din timpul facultaţii dacă iţi place in industrie sau alegi o altă variantă (fie o carieră academică, fie să ai afacerea ta sau de ce nu, să te faci şofer de TIR). Eu unul nu am avut ocazia asta în timpul facultăţii şi a trebuit să trag mai tare după ce m-am angajat, sau cel puţin aşa a fost impresia mea.

Ar mai exista varianta de a te angaja din timpul facultaţii. A se nota că în opinia mea un job în timpul facultaţii echivalează în cele mai multe cazuri cu neglijarea facultaţii. Eu cred ca este este o greşeală. De ce? Da, recunosc incepi mai devreme o carieră, (poate) ai succes, DAR există nişte riscuri care în opinia mea nu merită asumate. În primul rând neglijarea facultăţii înseamnă de multe ori abandonarea ei – lucru de neconceput pentru mine. De neconceput pentru că pentru mine astăzi - a  nu termina o facultate este echivalentul de acum 20-30 ani cu a nu termina un liceu. În al doilea rând ratezi posibilitatea de a vedea dacă eşti făcut pentru o carieră academică. Şi nu în ultimul rând sari peste nişte etape de care s-ar putea să ai mare nevoie mai departe.